E atâta mister într-o singură ființă…

E atâta mister într-o singură ființă…

Luna, stele, întuneric, liniște. O liniște deplină. Cadrul perfect pentru ca sufletul să se simtă liber să cugete, să se reverse liber și fără rețineri. Gândurile plutesc în scântei, luminând întunericul. Ele și luna într-o poveste fără sfârșit. E atâta mister într-o singură ființă.

Dor, neliniște, teamă, idei, decizii, o tristețe suavă amestecată cu mister. Același mister care se ascunde într-o ființă. Nimeni nu poate măsura acel mister și nici nu-i poate ști cu exactitate sursa. Cred că nici ea nu știe sursa acelei forțe pe care o simte în ea, dar știe că e acolo, la fel de evidentă precum e luna plină pe un cer senin.

Efectele le simte…o stare de reverie imposibil de înteles, o oboseală de care nu știe cum să scape. Știe doar că trebuie să rămână ancorată în realitate și să reacționeze cel mai bine. Pentru că așa trebuie! Va ascunde misterul înlăuntrul ei, protejându-l într-o cutie a inimii de lumina obositoare a zilei. Nici ea nu înțelege misterul din ea. Poate îl intelege luna, sau întunericul din noapte. Cine știe… E atâta mister într-o singură ființă… Totul e plin de necunoscut, însă un necunoscut căruia trebuie să îi faci față.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s