Un cerc vicios (relațiile)

E un cerc vicios în a te decide cu ajutorul minții să nu mai irosești niciodată o secundă simțindu-te rău și consumându-te și a rezista tentațiilor inimii, care de obicei face prostii ce te costă scump. În a face echilibrul ăla de care vorbesc întelepții, între minte și inimă. Dar pe cât de logic e acest lucru, pe atât de greu e de realizat. Echilibru între minte și inimă. Pfff, simplu. Pe naiba. Ce te faci când sunt contradictorii? Ce te faci când mintea îți spune să reziști unei tentații, pentru că așa e cel mai bine pentru tine, să te abții, însă inima intervine și îți inundă mintea cu un val copleșitor de emoții. Fie dor, fie tristețe, fie iubire, fie toate la un loc. Și atunci ce? Faci ce spune ea, mai mult obligat, pentru „a te simți mai bine”. Însă ironia e, că în cele mai multe cazuri, te simți bine pe moment, dar apoi ajungi la concluzia că mai bine era să îți asculți mintea. Să vă dau un exemplu.

Ieri m-am văzut cu o prietenă dragă după foarte mult timp. Și din vorbă în vorbă, am început să vorbim despre relații și mi-am dat seama că e foarte nefericită. Trăiește un cerc vicios, în care a ajuns marioneta iubitului ei, numai de teamă să nu îl piardă. Totul a fost bine la început, normal. Ca în orice relație. Însă apoi, treptat, el a început să își schimbe atitudinea. Cu cât ea era mai îndrăgostită și îi arăta chestia asta, cu atât el devenea mai rece și mai lipsit de răbdare. Cu cât ea îl implora mai mult, cu atât el o ignora mai tare. Ieri când am văzut-o, cănd am văzut privirea disperată de pe chipul ei când mi-a povestit și ochii rugători care spuneau că „o să facă tot ce vrea el, numai să fie bine”, am fost șocata și m-am speriat. M-am speriat pentru că mi s-a rupt inima de starea în care era și m-am speriat, ca Doamne ferește, să nu ajung și eu vreodată în situația aceea. Sper din suflet că nu.

O înteleg într-un fel. Știu cum e să te atașezi și să te doară. Știu cum e să vrei să stai cu o persoană non-stop și să nu mai vrei să o lași să plece, să nu îi mai dai drumul, dar mai știu și că persoana respectivă NU trebuie să știe cât de mare e atașamentul tău. Pentru că nu e de bine. Persoana respectiva NU trebuie să știe că uneori îți e atât de dor de el chiar și după un minut după ce a plecat, încat sufletul îți sângerează. NU trebuie să îl implori vreodată, pentru că își va pierde tot respectul față de tine ca femeie și în niciun caz nu trebuie să îi arăți în totalitate cât îți pasă.

Și ști de ce? Pentru că o să se sperie și dacă nu, o să se sature. O să se plictisească. O să considere că ești acolo pentru el oricând și orice ar face și își va pierde interesul instant. Dacă nu mă crezi, încearcă și o să îmi dai dreptate. E adevărul și e foarte trist.

tumblr_n13n6cfhda1s5hrozo1_540

Nu am spus că trebuie să pari o persoană rece și fără sentimente, ci să vadă că ai și tu o viață, separată de a lui, cu propriile ocupații și proprii prieteni, propriile hobbiuri și că deși îl iubești(trebuie să știe că îl iubești), nu ești dependentă de el. E bine să îi arăți uneori părțile tale vulnerabile, dar ai grijă să nu depășești limita, pentru că bărbații pe cât se dau de puternici, pe atât le e teamă de orice fel de angajament. Pentru sănătatea relației dumneavoastră, un duș rece face bine uneori! E bine când simți că lucrurile încep să iasă de sub control, să îți iei un moment singură, tu cu tine, în care să te reanalizezi, să te reinventezi, să privști totul din retrospectivă și să gândești altfel. Să te gândești și ce e bine pentru tine. O să spui „cel mai bine pentru mine e să fiu cu el!”. Și te cred pe cuvânt. Dar oare cât vei mai fi cu el, dacă îi arăți că ești o disperată care nu poate trăi fără el și care nu îi lasă niciun pic de spațiu? Gândește-te la asta.

Ah da… și încă un adevăr dur, bărbații au nevoie de muuult spațiu și dacă se poate și să le tolerezi micile toane. Pentru tine ca femeie e o tragedie să nu vorbiți o zi deloc, sau două e deja coșmar. Însă pentru el e ceva normal și a 3-a zi va veni la tine mai drăguț ca niciodată, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și se vor mira dacă, Doamne ferește, vei încerca să le reproșezi ceva. Pentru că ei așa funcționează.

Știu că e de rahat. Nici mie nu îmi place. Însă sincer și acum repet tiparul ca să fiu clara, pentru sănătatea ta mintală și sănătatea relației tale, nu fii dependentă de el! Cum să faci asta? Fă-ți o viață. Hobbiuri, prieteni, alte activități, fără el. Arată-i că ești fericită să fii cu el și să petreceți timp împreună, că îl iubești și înseamnă mult pentru tine, dar că în același timp, ai și viața ta personală, în care faci ce îți place și în care ai propriile idei pe care le pui în practică. Fii o femeie inteligentă, de dragul tău. Pentru că dacă tu nu te iubești pe tine însăți, de ce te-ar iubi el? Dacă tu nu te respecți și te umilești, de ce te-ar respecta el? Spune-mi tu.

tumblr_mfki8ufjtx1rol0yqo1_540(sursă imagini: tumblr)

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s